Un nou week-end in fata, din nou se anunta vreme buna.. pacat sa ramanem acasa. Profitam iarasi de faptul ca muntzomanii cei mici au bunici dispusi sa stea cu ei, asa ca dam curs unei invitatii extrem de placute. Sanyi si Ceci ne-au vorbit saptamana trecuta despre un traseu al salaselor in muntii Zarand. Mergem de vineri seara la refugiul Stranasa 2 (Nadas), sambata mergem cu bagaj in spate la cabana Motesti (Vasoaia) unde si innoptam. Traseul trece printr-o zona plina de salase din zona, multe parasite si ramase doar cu legenda. Duminica revenim pe un traseu ceva mai scurt si mai lejer la Stranasa, apoi la masini si revenim acasa.
Ziua 1 Vineri 30 septembrie 2011
Am plecat din Timisoara pe la ora 18 (programat era 17 :-P), am mers cu Dana si cu Anca in Arad sa il luam si pe Sanyi; in alta masina Vlad cu sotia au luat un prieten de-al lor din Arad, Sergiu. Mergem prin Lipova, Conop, apoi un drum forestier destul de prost ne duce in apropiere de "dealul" unde se afla refugiul Stranasa. Ne parasim vehiculele pline de praf nu inainte de a savura o bere rece mai mult calda decat rece. Cu rucsacii in spate urcam pe intuneric vreme de maxim jumatate de ora si ajungem la destinatie. Intre timp, sositi acolo erau deja Dani Foale, Ceci, Ghita; facusera focul si ne asteptau.
Pe drum, Sanyi ne povestise cat de frumos e la Stranasa si cum acolo, numa pe acel deal, stelele se vad mai clar ca oriunde altundeva.
Dupa ce ne-am acomodat si am vizitat toate cotloanele cabanei, ne-am spalat de praf si mancat cate ceva.
Apoi, povestile la foc ale lui Ceci au insufletit atmosfera, vinul, berea si "flacarile jucause urcand vesel printre crapaturile lemnelor"(citat din Sanyi) ne-au alungat plictiseala si somnul pana dupa miezul noptii.
Ziua 2 Sambata 01 Octombrie 2011
(de la Stranasa la Vasoaia)
Pornim de la Stranasa dimineata, cu rucsaci in spate (trebe sa ne caram saci de dormit, mancare, vin, bere). Excursia nu este una dificila, diferentele de nivel sunt relativ mici, putinele urcusuri mai semnificative ne scot din ritm si ne amintesc ca suntem, totusi, la munte ..
O oprire de care ne amintim cu placere este cea de la casa lui .. Coiesu'
Asa il cheama pe nenea, nu e porecla.. Suntem luati in primire de Doamna Coiesu', bucuroasa sa vada tzipenie de om, dar, mai ales, cunoscandu-se cu Ceci+Sanyi, vecini de peste 2 dealuri.
Domnu' Coiesu' aduce repede la poarta must proaspat, din care bem cu placere si nesatz. Nesatz de care, sincer sa fiu, tare mi-era teama ca isi va cere un tribut mai deosebit in orele ramase din drumetie. N-a fost asa, mai ales ca satuli fiind de cat am baut, domnu Coiesu ne-a inghesuit in desagi inca o sticla plina de must.. pe care, evident, l-am baut pe drum..
In continuare, trecem pe langa diverse salase, parasite sau inca locuite, peisajul e la fel de placut ochiului, miscarea la fel de benefica si generatoare a unei stari de bine.
Bagajele mari din spate incep insa sa isi spuna greutatea, iar oboseala face pe unii sa scada din ritm. Ceci si Sanyi dau de inteles ca traseul initial e prea lung si ca mai bine "taiem" putin ultima portiune, oricum la fel de frumoasa si pe noua varianta.
Io, Dana, Pustiu si Cristina alegem sa mergem dupa Sanyi si Ceci, restul urca spre Piatra Pacurarului, ca sa mearga pe circuitul Salaselor ca la carte, ghidati de neobositul Ghita.
Drumul pana la Vasoaia este placut, cu urcusuri si coborasuri domoale, o plimbare care pare fara sfarsit dupa atatea ore cu bagaj greu in spate. Mai facem cam 2 1/2 ore dupa bifurcatia unde ne-am despartit de grupul care a urcat spre P Pacurarului. Ajungem in final, cu jumatate de ora inainte de a se intuneca, ne despachetam, mancam, ne imbaiem in apa rece langa fantana de langa refugiu.
Se lasa bine seara, iar un foc de tabara ne poate ridica moralul.. suntem curati, furajati, bauti, ne-am mai si odihnit putin.. prin contrast, colegii de tura or rataci infometati si descurajati pe dealurile Zarandului.. Tristete maxima.. sa bem.. incet si trist..
Intr-un final apar si ei, intr-adevar se ratacisera nu foarte departe de cabana. Norocul lor a fost un petec de semnal GSM, unde Ghita a putut obtine informatii relevante despre directia de urmat de la Big Sefu Hoinarilor Zarandului.
Nu mai zic cat le-a priit cetatenilor nostri focul si vinul cu care ne incalziseram noi pana atunci tristetea generata de lipsa lor.
S-asa, toate or fost la locu' lor, la foc amintiri si bancuri cu Coiesu, care se pare ca le-a impresionat pe fete cu renumele sau in asa mare masura ca au uitat de povestile cu MISA din prima seara.
Ziua 3 Duminica 02 Octombrie 2011
(de la Vasoaia la Stranasa)
Duminica ne echipam fara graba, pe masura ce ne trezim si luam micul dejun. Trebe sa revenim la refugiul Stranasa, ca sa ajungem la masini; drumul de revenire e diferit de cel de ieri, mai scurt, mai usor.
Poza de grup, ca tare frumosi mai suntem. Ptui!
De la stanga la dreapta:
Sus: Daniel, Ceci, Cristina, Liana, Dani F, Pustiu', Ghitza, Sergiu
Jos: Dana, Cristina, Anca, Vlad
Pozar: Sanyi-baci
Din nou dealuri, case locuite sau nu, peisaje reconfortante .. asa arata si ziua a doua din circuitul salaselor.
In drumul nostru avem si un obiectiv de baza: vilele lui Bubu! Bubu nu-i acasa, e la Arad, dar are struguri buni, iar un ragaz de juma de ora e binevenit.
Ceci si caciula ei bestiala.. Tre sa fac un clasament cu caciuli traznite prin ture. Am cateva deja prin poze..
Pauzele lungi si dese, cheia marilor succese!
Nu s-a ratat nicio ocazie. Nimic rau in asta, de-aia am venit, sa ne relaxam.
Faina tura, si destul de lunga in final, cam 53 km in 2 zile e ceva.
O amintire placuta Zarandul, cu dealurile sale interminabile, cu salasele uitate de lume, cu Coiesu, cu cerul plin de stele al Stranasei, cu voia buna care ne-a cuprins aici.
