Veniti cu Noi din Arad organizeaza o iesire de 4 zile de 1 Mai 2012 in Cheile Carasului.
N-am mai fost niciodata in zona respectiva, desi imi doream de mult, asa ca ma inscriu.
De la lucru vor mai veni Ninel cu familia (separat de VCN, la o alta cabana, in scopuri grataristice), Vlad si sotia. Hilde se anunta si ea, io merg cu Dana si cu ai mici.
Sambata, 28 Aprilie 2012
Plecam (impreuna cu Hilde) din Timisoara cu masina dis-de-dimineata, pentru a face si o tura in zona Cheile Nerei, inainte de a ajunge la tabara de la Anina.
Lasam masina la pastravarie si urcam pe traseul spre Beusnita. Vremea e superba si traseul lejer al Beusnitei a atras cateva grupuri in acest inceput de week-end.
Beusnita avea un debit ideal, dezvaluindu-si maretia si frumusetea.
Pa, pa, Beusnita!
Bo, la 1 an si 4 luni, promite sa devina muntoman de cinste.
Ochiul Beiului
Cascada La Vaioaga
Ne abatem si pe la Tuneluri, Hilde fiind pentru prima data pe cheile Nerei.
Un pom din Oravita.
In final, dupa peripetii pe drumurile dintre Oravita si Anina, ajungem la locul de campare, langa motelul Marghitas. Io campez, iar Dana cu cei mici vor sta la motel.
Duminica, 29 mai 2012
Ce nu mi-a placut deloc la aceasta iesire a fost marimea trupei. In unele locuri mai stramte, era o imbulzeala de te simteai ca pe un bulevard foarte circulat. Motiv pentru care am incercat sa merg intre cei din fata.
Peste 100 de oameni au participat la tura, un record pentru VCN.
O prima oprire este la Pestera de la Haldina
Ceva mai incolo o trecere prin apa rece a paraului Buhui ne trezeste simturile.
Ne continuam drumul pe terasamentul unei foste cai ferate, prin salbaticele Chei ale Buhuiului.
Calea ferata a fost construita in perioada celui de-al Doilea Razboi Mondial, cuintentia de a lega Anina de Resita, 2 centre miniere de mare importanta in acea vreme.
N-a functionat decta vreo 2 decenii, fiind apoi dezafectata (prin 1971)
Un pod dezafectat, apartinand tot vechii cai ferate, ne probeaza curajul si frica de inaltime.
Trec primul, ca sa pot face o fotografie cu restul.
Unii trec insa prin apa.
Traseul continua apoi prin cheile Cernei si Comarnicului, trecand pe langa tunelul Cheia, Pestera Popovat (nevizitabila, insa cu formatiuni calcaroase deosebite si adapostind oseminte de la specii de animale, unele foarte rare pe teritoriul tarii).
De la tunelul Cheia spre Prolaz incepe partea salbatica a Cheilor Carasului.
Traseul nostru insa merge in directia opusa.
Un popas de cateva ore se face intr-o poienita langa pestera Comarnic, pe care o si vizitam in 2 ture.
Sunt placut surprins de ce vad inauntru, atat de bogatia in formatiuni, cat si de modul in care este conservata si introdusa in peisajul turistic.
Un Sequoia urias pe drumul de revenire spre Marghitas.
Raiul pe Pamant. O poienita scaldata de razele soarelui si verdele crud al ierbii in aceasta lumina ne imbie la relaxare, intr-o binemeritata pauza de regrupare.
Pe finalul turei, la cateva sute de metri de Marghitas, n-avem de ales si trebe iarasi sa ne punem sangele in miscare prin apa rece a Buhuiului.
Luni, 30 Martie 2012
Inainte de a pleca pe traseul de luni, merg cu Dana si cu cei mici si le fac cunostinta cu Ninel si cel mic al lui.
Se vor juca putin in timpul zilei.
Si azi este trupa serioasa. In mod clar, se pierde din farmecul drumetiei cand vezi atata populatie in jurul tau.
Foste blocuri muncitoresti,dintr-un cartier al Aninei.
Lacul Buhui,
primul lac artificial din Romania fiind realizat in 1908 pentru alimentarea cu apa a Aninei prin bararea unor galerii din Pestera Buhui.
Dupa vreo 3 km si ceva de la lac, pe un drum forestier, ajungem la cantonul silvic Carneala. Aici ne regrupam si coboram pe o cararuie, chiar din fata cantonului, spre izbucul Carasului.
Coborarea prin padure, spre izbuc, se face printr-o vegetatie bogata, cu multa leurda (o simtim la nivel olfactiv, pe masura ce bocanci rup sub greutatea lor frunzele leurdei)
.. wtf, Zoli ? ..
Izbucul Carasului.
Zona cuprinde platoul carstic Cârneala în care se pierd prin ponoare, pesteri si avene mai multe pâraie pentru a iesi din nou la suprafata prin Izbucul Carasului sau Ferecul Brazilor, ambele cu debite mari care au format masive depuneri de travertin în albia râului Caras.
Dupa o pauza destul de luna la izbuc si dupa ce revenim la drumul forestier, la un moment dat, impreuna cu Zoli-gps si cu alti doritori, lungim pasul.
AJungem la Marghitas cu vreo 2-3 ore inaintea restului din trupa, timp berechet sa ma mai joc si cu piticii (minge, alergam caprite..).
Marti, 1 Mai 2012
Ultima zi.
Dimineata, ii gasesc pe Dana si pe cei mici dormind dusi. Ne echipam incet-incet si apoi ne indreptam spre Carasova, pentru a face un traseu pe intrarea spre Cheile Carasului, pana la Prolaz.
O las pe Dana cu cei mici la intrarea in chei si pornim sub conducerea neobositului Ghita.
Si azi, chiar daca este o tura in afara VCN, destula lume : ~40.
Pestera Liliecilor.
La Prolaz, prilej de testarea echilibrului pentru doritori.
De la Prolaz mai mergem o bucata de drum, atat cat ne permite relieful. Cand nu mai putem continua fara echipament de alpinism, frumusetea cheilor incepuse deja sa devina de-a dreptul ireala.
Ne despartim cu parere de rau de acetse peisaje. Poate, candva, vom reveni pentru acea bucata dela Prolaz la tunelul Cheia.
La Cetate.
