2012_12_30 Zarand + Soimos

Penultima zi din 2012 (30.12.2012) se anunta insorita si cu temperaturi numai bune pentru o plimbare relaxanta in muntii Zarand.

Ghid este Ghita, iar Hilde a fost cea care a venit cu ideea unei ultime iesiri pe acest an.

Plecam (io, Zoli, Malina, Hilde) cu masina din Timisoara la ora 8, la 9 ne intalnim la Radna cu Ghita, Nelu, Ema si varu' lui Nelu. 

Mergem apoi impreuna pana la Barzava si urcam pe drum forestier o bucata buna, pentru a intra mai adna in inima muntilor.

Lasam masinile langa cantonul silvic de la Barzava si intram pe un traseu.

Urcam pe creasta Zarandului, trecem pe langa crucea lui "Old Friend" (cel mai bun tovaras de drumetie al lui Ghita, gasit mort chiar in acel loc, adormit dupa ce mancase), apoi pe diverse salase parasite, pe langa "gradina cu legume" al lui Ionu lu' Lutzu. Mai apoi pe langa o casa unde statuse o nana Floarea cu o istorie demna de telenovele, poveste care se leaga de o alta auzita de la Sanyi despre o familie din Vasoaia.

Ajungem pe la 11:30 la casa particulara Irisor, nepopulata in aceste zile de iarna. Facem pauza de pranz aici 

Dupa odihna de la Irisor, ne continuam drumul, urcand iarasi in creasta si revenind spre masini.
Desi, initial, planificaseram o tura mai lunga, scurtam pentru o alta idee: sa vizitam cetatea Soimos in Lipova.

Lasam masinile in Soimos si urcam dealul numit Cioaca Tautului, pe care se afla ruinele cetatii construite aici in secolul al XIII-lea. Parasita de la sfarsitul secolului XVIII, s-a transformat treptat in ruina.

Malina si Hilde, conduse de Nelu pana in "varful" cetatii si, apoi, cu mari emotii, pe ziduri, intr-un mic "traseu".

Fiind ultima tura pe 2012, e vremea unui bilant:
- Codru-Moma (Ducele) - ian - 2 zile
- Valcan (Straja) - ian - 2 zile
- Semenic (Valiug) - feb - 2 zile
- Piatra Craiului (casa Folea) - martie - 4 zile
- Zarand (Vasoaia) - martie - 2 zile
- Cheile Carasului (cort langa Marghitas) - mai - 4 zile
- Mehedinti (cort langa Dumbrava) - mai - 2 zile
- Bucegi (cab Padina) - iunie - 4 zile
- Retezat (Buta) - iunie - 2 zile
- Piatra Craiului (Plaiu Foii) - iulie - 3 zile
- Zarand (Casoaia) - sept - 2 zile
- Parang (cort, caldarea Rosiile) - sept - 2 zile
- Retezat + Oslea (Campu lui Neag) - oct - 2 zile
- Retezat (cab Gura Zlata + refugiul Bucura) - oct - 2 zile (pline)
- Cernei + Mh (motel Dumbrava) - oct - 2 zile
- Tarcu + M Mic (Cuntu) - noi - 2 zile
- Zarand (Musuroaiele) - noi - 2 zile
- Zarand (Barzava) - dec - 1 zi
18 ture, 42 zile petrecute in mijlocul muntilor. Tot ce-mi pot dori pentru la anul e sa depasesc aceste cifre.

2012_11_24 Zarand (Musuroaiele)

Ca si anul trecut, Dani Foale isi sarbatoreste ziua de nastere in Zarand, la cabana Musuroaie.
Impreuna cu el, Malina se lasa si ea aniversata, asa ca se lasa cu chef mare.

Nu pot merge de vineri seara, pentru ca am un curs la Oracle, Bucuresti. Merg sambata dimineata, cu Dana si Liana.

Dupa ce ajungem la cabana, Ghita ne propune un traseu de vreo 2 ore, sa treaca mai rapid timpul pana cand ceaunele lui Foale isi fac treaba si ne livreaza mult-ravnitul gulas.
Doar Malina si Liana se mai lasa plimbate de Ghita, restul raman sa leneveasca la cabana.

Fostul canton Silvic de la Musuroaiele.

Malina, incercand sa prinda un pisoi.

Locul faptei: unde si cum s-a preparat deliciosul gulas de fasole.

Si unde s-a servit, impreuna cu alte bunatati, licori, dulcegarii. Si unde am continuat cu jocuri de carti pana seara tarziu.

Bubu si prietenarii lui de pahar.

"Ludovic", un tanar din vecini, incercand sa socializeze, ne aduce cadouri.

Plecam duminica dup-amiaza, pe la orele 14-15.

Bubu, adunand ciupercile dintr-o "hora a vrajitoarelor".

2012_11_17 Tarcu + M.Mic

Vineri, 16 Noiembrie 2012

Plecam din Timisoara cu 2 masini: Io, Zoli, Malina, Otilia, Marius C, Lucian Ioan (un coleg venit prima data pe tura cu noi).
Ajungem seara in saua Jigoria si purcedem cu rucsacii in spate spre Cuntu, undevom ajunge cam in 2 ore.
Conditiile de la Cuntu au fost foarte bune, mult peste asteptari: camerele incalzite cu sobe de teracota, bucatarie echipata, apa curenta, 2 bai din care una cu cada.
Desi e tarziu si ne asteapta o tura lunga maine, mai stam la socializare si la un vin fiert pana spre miezul noptii.

Sambata, 17 Noiembrie 2012

Plecam dimineata de la Cuntu, urmand sa urcam pe Tarcu, apoi sa mergem pe creasta spre Caleanu, Brusturu si sa coboram apoi in valea Oltenitei, pentru a urca inapoi spre Cuntu pe langa niste stane.

Vom avea parte de vreme buna pe tot parcursul zilei si de peisaje deosebite.

Spre sud-vest, o plapuma imensa de nori da un aer de poveste peisajului.

Moment de meditatie in apropierea statiei meteo de pe Cuntu, in locul unde se presupune ca au alunecat spre ceruri un meteorolog si sotia sa intr-o furtunoasa zi de iarna.

Pe vf. Tarcu.

Lasand in urma vf Tarcu si statia meteo, ne indreptam spre Caleanu, unde mai facem o poza de grup.

Niste vestigii stravechi sau doar niste adaposturi improvizate din pietre ?

Creasta Retezatului, frumos conturata in departare, cu vf Retezat si Peleaga dominand departarile.

Caleanu, coborat spre saua care il leaga de Brusturu.
Aici vom face si o oprire mai lunga, admirand maretia muntelui.

Coboram de pe Brusturu, ajungand in apropierea cabanei lui Romeo Dunca.

Mergem apoi pe curba de nivel spre stanga, ajungand astfel dincolo de Brusturu, pe un picior golas si inierbat, caruia nu i-am gasit inca denumirea.

 In spate, varful Brusturu.

In spate, caldarea Olteana si varful Tarcu.

Caldarea Olteana. Vom cobori in ea, apoi vom urca pe una din cararile care merg la niste stane nepopulate in aceste zile de toamna tarzie, pe culmea din stanga paraului.

De la stane urcam imediat in creasta si coboram spre Cuntu.
Coborasul se desfasoara intr-o atmosfera de basm, cu un apus de soare chiar deasupra marii de nori pe care am admirat-o in cursul primei parti a zilei, cand urcam spre Tarcu.

Nota 10 pentru baiatul de la Cuntu. De dimineata, la plecare, l-am rugat sa ne faca foc la baie, pentru a ne putea imbaia dupa tura. Si asa a facut, oferindu-ne niste conditii de vis.

Duminica, 19 noiembrie 2012

Ne pregatim fara graba de plecare. Vom cobori la masini, apoi urcam pe M.Mic, pentru unii dintre noi fiind prima data.

Toata stima pentru cei care se ocupa de promovarea turismului montan civilizat si se opun "civilizarii" agresive de catre om in scopuri comerciale a unor areale naturale cum rar mai gasesti in muntii Europei.

Traseul de ieri, vazut din poiana Seroni.

 Lasam masinile in statiune si mergem sa gasim un restaurant deschis. Misiune deloc usoara, singurul unde avem succes e cel unde vom servi si masa. Nu inainte insa de a urca pana pe varf.

Pe varful Muntelui Mic, cu Tarcu in spate.

Nici nu se putea o despartire mai frumoasa de acesti munti, decat cu un astfel de peisaj... Fara cuvinte...