Vineri, 16 Noiembrie 2012
Plecam din Timisoara cu 2 masini: Io, Zoli, Malina, Otilia, Marius C, Lucian Ioan (un coleg venit prima data pe tura cu noi).Ajungem seara in saua Jigoria si purcedem cu rucsacii in spate spre Cuntu, undevom ajunge cam in 2 ore.
Conditiile de la Cuntu au fost foarte bune, mult peste asteptari: camerele incalzite cu sobe de teracota, bucatarie echipata, apa curenta, 2 bai din care una cu cada.
Desi e tarziu si ne asteapta o tura lunga maine, mai stam la socializare si la un vin fiert pana spre miezul noptii.
Sambata, 17 Noiembrie 2012
Plecam dimineata de la Cuntu, urmand sa urcam pe Tarcu, apoi sa mergem pe creasta spre Caleanu, Brusturu si sa coboram apoi in valea Oltenitei, pentru a urca inapoi spre Cuntu pe langa niste stane.
Vom avea parte de vreme buna pe tot parcursul zilei si de peisaje deosebite.
Spre sud-vest, o plapuma imensa de nori da un aer de poveste peisajului.
Moment de meditatie in apropierea statiei meteo de pe Cuntu, in locul unde se presupune ca au alunecat spre ceruri un meteorolog si sotia sa intr-o furtunoasa zi de iarna.
Pe vf. Tarcu.
Lasand in urma vf Tarcu si statia meteo, ne indreptam spre Caleanu, unde mai facem o poza de grup.
Niste vestigii stravechi sau doar niste adaposturi improvizate din pietre ?
Creasta Retezatului, frumos conturata in departare, cu vf Retezat si Peleaga dominand departarile.
Caleanu, coborat spre saua care il leaga de Brusturu.
Aici vom face si o oprire mai lunga, admirand maretia muntelui.
Coboram de pe Brusturu, ajungand in apropierea cabanei lui Romeo Dunca.
Mergem apoi pe curba de nivel spre stanga, ajungand astfel dincolo de Brusturu, pe un picior golas si inierbat, caruia nu i-am gasit inca denumirea.
In spate, varful Brusturu.
In spate, caldarea Olteana si varful Tarcu.
Caldarea Olteana. Vom cobori in ea, apoi vom urca pe una din cararile care merg la niste stane nepopulate in aceste zile de toamna tarzie, pe culmea din stanga paraului.
De la stane urcam imediat in creasta si coboram spre Cuntu.
Coborasul se desfasoara intr-o atmosfera de basm, cu un apus de soare chiar deasupra marii de nori pe care am admirat-o in cursul primei parti a zilei, cand urcam spre Tarcu.
Nota 10 pentru baiatul de la Cuntu. De dimineata, la plecare, l-am rugat sa ne faca foc la baie, pentru a ne putea imbaia dupa tura. Si asa a facut, oferindu-ne niste conditii de vis.
Duminica, 19 noiembrie 2012
Ne pregatim fara graba de plecare. Vom cobori la masini, apoi urcam pe M.Mic, pentru unii dintre noi fiind prima data.
Toata stima pentru cei care se ocupa de promovarea turismului montan civilizat si se opun "civilizarii" agresive de catre om in scopuri comerciale a unor areale naturale cum rar mai gasesti in muntii Europei.
Traseul de ieri, vazut din poiana Seroni.
Lasam masinile in statiune si mergem sa gasim un restaurant deschis. Misiune deloc usoara, singurul unde avem succes e cel unde vom servi si masa. Nu inainte insa de a urca pana pe varf.
Pe varful Muntelui Mic, cu Tarcu in spate.
Nici nu se putea o despartire mai frumoasa de acesti munti, decat cu un astfel de peisaj... Fara cuvinte...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu