2013_06_29 Retezat, Rausor

29 Iunie 2013 - Timisoara - Rausor - Prelucele - vf Retezat - valea Steviei - Rausor

Pentru tura asta nu ne strangem decat 4: Gerlinde, Nico, ZOli si cu mine.

Plecam din Timisoara la ora 6:30 AM. La 8:30 suntem in Rausor, unde vom sta la pensiunea Iulia.

Lasam masina in curtea pensiunii, ne echipam, iar la ora 9 suntem deja pe traseu.

Mergem pe triunghi rosu (traseu deschis in vara anului 2012 de catre Salvamont), pe un traseu bine marcat si bine intretinut. Mergem prin valea Valereasca, urcand in saua Muncelu, apoi continuand pe culmea Prelucele.

De pe saua Muncelu, vedere spre valea Valereasca, la 1 ora de la plecarea din Rausor.

De la o turma de oi pe care am intalnit-o in drum, se aciuieste pe langa noi si un catel.
Ne va urma pana pe Retezat, unde se va lipi de alt grup.

Urcare pe Custura Prelucii. Ceata, nori.. numai bine pentru a ne feri de soarele de iulie si pentru niste poze deosebite.

Varful Prelucele (2265 m).

In stanga, varful Prelucele; intre el si silueta lui Zoli, se iveste, inconfundabil, vf Retezat (2482m).

De pe vf Prelucele, o vedere mai putin obisnuita catre vf Retezat si lacul Stevia (2060 m alt).

Am facut, pana aici, 3h.

O piatra interesanta pe saua dinainte de Retezat, parand ca leviteaza.

Mai rar vezi varful Retezat din acest unghi.

Varful Prelucele, ramas in urma, in imparatia norilor.

La picioarele noastre, Rezervatia STiintifica Gemenele. In departare, varfuri precum Sesele, Zanoaga, Radesul Mare.

Pe varful Retezat, la 4,5 h de la plecarea din Rausor.

Dupa o pauza de pranz (~30 min) pe Retezat, coboram spre culmea Lolaia.

O fereastra (in nori si in peretii de piatra) prin care se vede lacul Stevia.

Privire in urma, ceata asta e bestiala.

 In departare, varful Lolaia Sud (2287 m). Ne desparte de el saua Lolaia (2225m), de unde vom cobori spre valea Steviei. De pe Retezat pana aici am facut 1/2h, din Rausor avem 5 1/2 h trecute.

 Pe valea Steviei.

Facem o incursiune pana la lacul Stevia (premiera pentru toti 4). Avem cam 6 1/4 de la plecare.

 Varful Retezat, in ceata.

 Pauza pe malul lacului

Pornim din nou pe valea Stevia catre Rausor.

 La 7 1/2 h de la plecarea din Rausor, suntem la refugiul Condor.

La 8 1/2 h suntem reveniti in apropierea pensiunii.
Mancare la Iris, bere, "Solo", somn.

30 iunie 2013 - Rausor - saua Ciurila - Pietrele - saua Ciurila - Rausor - Timisoara

Ne trezim la 7, dornici de un nou traseu. Azi vom trece pe la cabana Pietrele, peste saua Ciurila.

Ne strangem bagajele, echipam, mancam si la 8:50 suntem deja plecati.

Urmam cruce albastra, traseu care uneste Rausor cu Pietrele. Pana in saua Ciurila este amenajat pe cruce albastra un itinerariu care se doreste "al Curiosilor" (sunt plasate cateva placute educative).

Spectacolul oferit de ceata este total.

Un adevarat exemplu de lupta este oferit de un bradut crescut in varful unei pietre.

 Ajungem in saua Ciurila (10:45), intalnind marcajul de banda galbena (Pietrele - Lolaia - Retezat). Continuam insa pe cruce albastra pana in valea Stanisoara, apoi spre Pietrele (11:45).

Diverse marcaje pentru trasee pornind de la Pietrele.

Dupa o pauza de masa la Pietrele, pornim la drum (13:00), de asta-data pe banda galbena. Urcam pe culmea Lolaia si urmam traseul care merge spre Lolaia si Retezat. Ne oprim in saua Ciurila (14:00), chiar inainte de Lolaia Nord, apoi vom reveni pe cruce albastra in Rausor (traseul de dimineata).
Ajungem la 15:30 in statiune, dupa ~15 km de traseu.

2013_06_15 Retezat, Pietrele

15 Iunie 2013 - Timisoara - Carnic - cab Pietrele

Plecam din Timisoara vineri seara, dupa lucru. Andras L ne ia, pe mine, Zoli, Dana L si Dali.
Prietenul lui Andras, Zoli, cu prietena Ildiko, Hilde si Simona S vin cu alta masina, ceva mai tarziu.
Lasam masina la Carnic, apoi urcam in ~2 ceasuri,la cabana Pietrele. Ajungem numai bine pentru a beneficia de o bere si o ciorba.

16 Iunie 2013 - Pietrele - L Galesul - Valea Rea - saua Pelegii - vf Papusa - saua Pelegii - vf Peleaga - valea Pietrele - cab Pietrele

Zoli: Pietrele - L Galesul - saua Vf Mare - Portile Inchise - vf Papusa - saua Pelegii - vf Peleaga - valea Pietrele - cab Pietrele

Plecam devreme de la cabana, dupa micul dejun. Mergem pe triunghi rosu pana la lacul Galesu (Initial, dela cabana, ne insoteste si banda albastra, dar ne despartim imediat de ea, drumul sau fiind prin valea Pietrele, spre lacul Bucura).

O parte din trupa se abate spre Taul dintre Brazi. Se trece insa peste apa, pe un bustean cam alunecos, iar umarul abia luxat cu o zi inainte ma face sa nu risc. Voi fi, astfel, ghid pentru Dana, Simo si Dali pana la lacul Galesu.

Fara peripetii, ajungem la lac si asteptam sosirea celorlalti, incantati fiind de frumusetea peisajului.

De la lac, cu Dana nedornica sa mearga prin Portile Inchise, hotarasc sa o urmez pe un traseu prin Valea Rea. Umarul luxat vineri ma ingrijora oricum, in perspectiva urcusului prin Spalatura Papusii. In plus, pe acolo am mai fost, pe traseul L Galesu - Valea Rea, nu.

Restul, vor urca in saua Varfului Mare, Portile Inchise, si planuim sa-i revedem in saua Pelegii.

In Valea Rea inca zapada este prezenta din plin, marcajul de creasta (banda rosie) pe care trebuie sa mergem, nu se mai vede. Din fericire, am mai fost in toamna partial pe traseu, asa ca recunosc saua Pelegii si stiu pe unde trebuie urcat.

Peleaga si coltii sai.

Din saua Pelegii, vedere spre vf Papusa (2508 m).

Urcand spre Papusa, aruncamcate o privire in spate, spre vf Peleaga (2509 m). Desi este innorat, avem parte de vreme buna, peisajele fiind superbe, iar caldura, suportabila.

Pe varf, facem o lunga pauza de masa si de admirat peisajele de jur-imprejur.

Valea Rea, cu multitudinea sa de tauri. In departare, culmea Lolaia si vf Retezat. Mai aproapde LOlaia, culmile Stanisoara si Pietrele.

Lacul Papusa, inca acoperit de gheata (pe buna dreptate, i se zice si Lacul Inghetat)

Dupa ce ne saturam de asteptat pe Papusa, vazand ca restul inca sunt departe (abia iesiti din Portile Inchise, unde poposisera vreme indelungata), coboram iarasi in saua Pelegii si urcam vf Peleaga.
Mai avem parte de ceva minute de vreme buna, dar apoi, ceata ne inconjoara tot mai insistent.

 Vom sta foarte mult pe Peleaga, timp in care Dana baga un pui de somn.

Ne revedem cu restul trupei pe o ceata densa. Imediat incepe si o ploaie care spala pietrele, facandu-le numai bune de a ne aduce la orizontala. Incepe o aventura riscanta, coborirea o facem pe un traseu nemarcat si necunoscut, in conditii meteo defavorabile. Coborim pe o carare imaginara (aflata doar ca track pe GPS) pe culmea Pietrele, apoi incercand sa revenim in valea Pietrele.

Pietrele alunecoase si jnepenisul care nu ne lasa sa ne apropiem de cararea turistica ne epuizeaza fortele. E deja seara si gandul ca si ciorba de la Pietrele va fi pierduta daca ajungem tarziu, ne impulsioneaza sa terminam traseul cat mai repede.

Genunchii lui Zoli sunt cam obositi. Dar aici suntem deja fericiti: suntem pe traseu marcat.

Ajungem cu bine la Pietrele, pe la aprox 22:30, dupa 13 ore de la plecare. 

Vom prinde si servire, la limita.

16 iunie 2013 - Pietrele - cascada Lolaia - Carnic - Virsli - Timisoara

Duminica e zi de repaos dupa aventura de sambata.

Nu ne grabim, asa ca vom lenevi pana cand ne hotaram sa purcedem la drum.

Trecem insa pe la cascada Lolaia, inainte de a ajunge la masini.

Apoi, pe la Poiana cu Narcise

Rezolvand o problema la roata lui Andras.

Retezat, din masina. 

Vom face si oprirea traditionala la Sarmisegetusa, pentru virsli si placinte cu marar.