2013_06_15 Retezat, Pietrele

15 Iunie 2013 - Timisoara - Carnic - cab Pietrele

Plecam din Timisoara vineri seara, dupa lucru. Andras L ne ia, pe mine, Zoli, Dana L si Dali.
Prietenul lui Andras, Zoli, cu prietena Ildiko, Hilde si Simona S vin cu alta masina, ceva mai tarziu.
Lasam masina la Carnic, apoi urcam in ~2 ceasuri,la cabana Pietrele. Ajungem numai bine pentru a beneficia de o bere si o ciorba.

16 Iunie 2013 - Pietrele - L Galesul - Valea Rea - saua Pelegii - vf Papusa - saua Pelegii - vf Peleaga - valea Pietrele - cab Pietrele

Zoli: Pietrele - L Galesul - saua Vf Mare - Portile Inchise - vf Papusa - saua Pelegii - vf Peleaga - valea Pietrele - cab Pietrele

Plecam devreme de la cabana, dupa micul dejun. Mergem pe triunghi rosu pana la lacul Galesu (Initial, dela cabana, ne insoteste si banda albastra, dar ne despartim imediat de ea, drumul sau fiind prin valea Pietrele, spre lacul Bucura).

O parte din trupa se abate spre Taul dintre Brazi. Se trece insa peste apa, pe un bustean cam alunecos, iar umarul abia luxat cu o zi inainte ma face sa nu risc. Voi fi, astfel, ghid pentru Dana, Simo si Dali pana la lacul Galesu.

Fara peripetii, ajungem la lac si asteptam sosirea celorlalti, incantati fiind de frumusetea peisajului.

De la lac, cu Dana nedornica sa mearga prin Portile Inchise, hotarasc sa o urmez pe un traseu prin Valea Rea. Umarul luxat vineri ma ingrijora oricum, in perspectiva urcusului prin Spalatura Papusii. In plus, pe acolo am mai fost, pe traseul L Galesu - Valea Rea, nu.

Restul, vor urca in saua Varfului Mare, Portile Inchise, si planuim sa-i revedem in saua Pelegii.

In Valea Rea inca zapada este prezenta din plin, marcajul de creasta (banda rosie) pe care trebuie sa mergem, nu se mai vede. Din fericire, am mai fost in toamna partial pe traseu, asa ca recunosc saua Pelegii si stiu pe unde trebuie urcat.

Peleaga si coltii sai.

Din saua Pelegii, vedere spre vf Papusa (2508 m).

Urcand spre Papusa, aruncamcate o privire in spate, spre vf Peleaga (2509 m). Desi este innorat, avem parte de vreme buna, peisajele fiind superbe, iar caldura, suportabila.

Pe varf, facem o lunga pauza de masa si de admirat peisajele de jur-imprejur.

Valea Rea, cu multitudinea sa de tauri. In departare, culmea Lolaia si vf Retezat. Mai aproapde LOlaia, culmile Stanisoara si Pietrele.

Lacul Papusa, inca acoperit de gheata (pe buna dreptate, i se zice si Lacul Inghetat)

Dupa ce ne saturam de asteptat pe Papusa, vazand ca restul inca sunt departe (abia iesiti din Portile Inchise, unde poposisera vreme indelungata), coboram iarasi in saua Pelegii si urcam vf Peleaga.
Mai avem parte de ceva minute de vreme buna, dar apoi, ceata ne inconjoara tot mai insistent.

 Vom sta foarte mult pe Peleaga, timp in care Dana baga un pui de somn.

Ne revedem cu restul trupei pe o ceata densa. Imediat incepe si o ploaie care spala pietrele, facandu-le numai bune de a ne aduce la orizontala. Incepe o aventura riscanta, coborirea o facem pe un traseu nemarcat si necunoscut, in conditii meteo defavorabile. Coborim pe o carare imaginara (aflata doar ca track pe GPS) pe culmea Pietrele, apoi incercand sa revenim in valea Pietrele.

Pietrele alunecoase si jnepenisul care nu ne lasa sa ne apropiem de cararea turistica ne epuizeaza fortele. E deja seara si gandul ca si ciorba de la Pietrele va fi pierduta daca ajungem tarziu, ne impulsioneaza sa terminam traseul cat mai repede.

Genunchii lui Zoli sunt cam obositi. Dar aici suntem deja fericiti: suntem pe traseu marcat.

Ajungem cu bine la Pietrele, pe la aprox 22:30, dupa 13 ore de la plecare. 

Vom prinde si servire, la limita.

16 iunie 2013 - Pietrele - cascada Lolaia - Carnic - Virsli - Timisoara

Duminica e zi de repaos dupa aventura de sambata.

Nu ne grabim, asa ca vom lenevi pana cand ne hotaram sa purcedem la drum.

Trecem insa pe la cascada Lolaia, inainte de a ajunge la masini.

Apoi, pe la Poiana cu Narcise

Rezolvand o problema la roata lui Andras.

Retezat, din masina. 

Vom face si oprirea traditionala la Sarmisegetusa, pentru virsli si placinte cu marar.