Inceput
Week-end-ul 20-21 octombrie 2012 se anunta ca fiind unul foarte cald, iar Zoli face planuri pentru o ultima iesire cu cortul pe anul curent. Propune un traseu de 2 zile, vreo 50 km prin Tarcu si Godeanu. Cate un semi-maraton pe zi.. cu cort in spate! Din fericire, nu gasesc decat o doritoate: pe Teo M. Contra-propunerea este sa mergem in valea Cernei, sa stam la cabana si sa facem 2 trasee placute in muntii Cernei, respectiv Mehedinti. Teo nu are nimic impotriva, la ideea asta adera rapid si Malina, Hilde, apoi o prietena buna de-a lui Teo, Lavinia.
View Cernei_201210.kml in a larger map
Vineri, 19 octombrie 2012
Plecam vineri seara cu masinile din Timisoara (io, Zoli - soferi), "incarcati" cu cate 2 muntzomane fiecare. Ajungem la motelul Dumbrava, pe valea Cernei, la 12 km 14 de Baile Herculane, pe drumul ce leaga aceasta statiune de Baia de Arama. Chiar langa motel se afla limita dintre judetele Caras-Severin si Mehedinti.
Azi e ziua mea de nastere.. asa ca, la Dumbrava, o frumoasa surpriza din partea fetelor si a lui Zoli: un tort, lumanarele cu varsta mea, un La Multi Ani vesel, sampanie, pupici, gagici ... tot tacamul..
Sa tot imbatranesti, daca asa-i de bine..
Sambata, 20 octombrie 2012
Traseul de azi e in muntii Cernei. Vom urca de la coada lacului Prisaca, pe traseul clasic ce merge la cascada Vanturatoarea. Apoi, urcam spre varful Cicilovete (1105 m), coboram spre Poiana Lunga, urcam apoi spre Arjana (1511 m, cel mai inalt punct al excursiei). De pe Arjana urmeaza sa coboram spre pasul Prislop, apoi drumul care duce spre scoala si biserica din Dobraia si coboara spre valea Cernei, chiar in dreptul motelului nostru. Preconizam la aprox 19-20 km.
Plecam de la cabana pe la ora 8:30 si mergem pe drumul asfaltat pana la coada lacului Prisaca. De acolo, pe langa niste constructii destul de noi, incepem un urcus brusc si nu foarte placut prin padure.
Ni se alatura un patruped cu blana alba, care ne va insoti pe tot traseul.
Dupa aproximativ 45 de minute de la plecare, dintr-un punct de belvedere, se iveste cascada Vanturatoarea. Nu e o cascada care impresioneaza prin debit, ci prin inaltimea si modul in care apa cade cativa metri si se loveste de un prag de piatra, de pe care apoi se sparge in picaturi pentru alti de zeci de metri de picaj, aterizand la multi metri distanta de baza unui imens perete surplombat.
Pierdem cam 20 de minute in preajma cascadei, fotografiind-o din toate unghiurile. Soarele abia rasarit se reflecta in stropii de apa si, la fiece pas, iti pare ca se vede mai interesant decat la precedentul.
Cicilovete (Lavinia ne dezvaluie ca in graiul local se zice "Shishilovete") e la 2-3 h.
Pana acolo, avem de urcat printr-o padure plina de frunze, cu poteci mai rar umblate, iar Zoli are (din nou) niste "scurtaturi" incarcate pe GPS de pe google.
Facem o pauza cand iesim din padure si mai avem cateva minute pana pe varf.
Cand vrem sa repornim, ERROR!
Alunec pe o piatra, ma sprijin in cadere in mana dreapta si imi produc o minunata luxatie de umar.
Umarul meu drept se afla acuma la venerabila cifra de 10 luxatii de-a lungul intregii sale cariere, ultima fiind insa cu mai bine de 6-7 ani in urma.
Zoli ma tot striga sa merg, fetele au vazut cazatura si nu inteleg ce am de stau agatat langa o piatra, fara sa misc sau sa schitez vreun gest. Calculam.. stiam ca, in acele secunde de dupa dislocare, ar fi cel mai indicat sa il repun la loc. N-am, insa, atata sange rece.
Urmeaza multe minute in care, din pacate, nu reusesc sa imi gasesc curajul de a forta umarul sa reintre in locasul initial.
Intamplarea e cu incarcatura destul de mare, sunt la 1000 m, cu Zoli si 4 fete, cu umarul dislocat.
Teo ma impinge, la un moment dat, de la spate, sa nu pic "la vale".
Malina este cea mai activa: ma alimenteaza cu pastile sa nu simt durerea, imi spune cum sa ma tin cu mana dislocata de diverse pietre, sa trag cu putere, sa ma aplec cu mana in fata.. yeah, right!
"Lasa-ne sa ti-o punem" .. "nu mi-atinge mana!" .. replici de oameni disperati :-))
Lasand gluma la o parte, imi cer public scuze Malinei, pentru ca nu am avut curaj sa ma las "reparat" de catre ea, in acel moment. M-a ajutat insa mult sprijinul ei si al intregii trupe.
Pauza + lamentarile mele = aprox 1h.
In final, pornesc, cu mana dreapta agatata de snurul de la aparatul foto, spre Cicilovete. Fetele ma ajuta, dau la o parte jnepenisul, ma tin de mana stanga.
Incep sa ma simt tot mai patetic, mai ales ca discutiile se duc in directia.. "ce facem acuma".. Io insist ca, din Poiana Lunga, ma duc singur spre Dumbrava .. grupul decide ca e musai sa ma insoteasca Zoli, celalalt mascul al trupei, caz in care nici ele, singure, nu mai pot face traseul..
Tura de azi pare compromisa.. de pe Cicilovete coboram in Poiana Lunga.. fac eforturi disperate ca, in coborare, sa-mi conving umarul sa revina. In poiana insist, topai usor, ma tot fac ca alunec, il misc bland in toate directiile ..
In final.. dupa 1,5 h de la accident.. simt izbavitoarea revenire.. se relaxeaza muschii din zona, vasele de sange, ligamentele, nervii... urlu de fericire.. imi rotesc umarul fara sa imi pese ca ar putea sa sara din nou.. strig spre fetele ramase in urma sa se grabeasca.. avem Arjana de urcat azi!
O pauza de masa binemeritata.. apoi, la ora 13:50, o luam din loc.
Dupa ce mai pierdem ceva timp s-o convingem pe Hilde sa mearga si ea spre Arjana, urcam in ritm lejer, relaxat.
La 16:30 suntem pe varf, cu tot cu catel. Facem o noua pauza de un sfert de ora, bucurandu-ne de o vreme perfecta si de peisaje superbe.
La 17:15 suntem in pasul Prislop.
De aici, urmam punctul galben, care ne va conduce spre biserica din Dobraia.
Ajungem in dreptul bisericii la ora 18:30. Coboram apoi alert spre valea Cernei, ultima jumatate de ora la lumina frontalei.
O zi cu peripetii, dar cu happy-end.
Duminica, 21 octombrie 2012
Traseul de duminica e mai lejer decat cel de sambata. Vom merge de cealalta parte a vaii Cernei sivom urca prin cheile Tzesnei spre culmea muntilor Mehedinti. Apoi vom urma niste poteci lejere pana la locul numit Balta Cerbului, coborand apoi spre ogasul lui Roset inapoi la soseaua B Herculane - Baia de Arama.
Total distanta: ~12 km.
vineri, 19 octombrie 2012
sâmbătă, 6 octombrie 2012
2012_10_06 Retezat
Pe scurt..
Un week-end care se anunta super din punct de vedere meteorologic. Nu putem rata ocazia sa facem o tura de Retezat cu elemente inedite pentru mine sau Zoli.Vom innopta vineri seara la cabana Gura Zlata, sambata vom urca spre creasta pe ce mai lunga "poarta" spre inima Retezatului, vom trece pe la lacul Zanoaga, apoi varful Judele si vom cobori in caldarea Bucurei,unde speram ca vom gasi loc in refugiu. Duminica urcam din nou pe creasta, pe langa varfurile Bucura II si I, vom urca varful Retezat si vom cobori pe muchia Lolaia, apoi spre lacul Stevia si vom merge la Rausor pentru o ciorba buna. Pe seara, vom merge din Rausor spre Gura Zlata pentru a recupera masina.
Vineri, 05 octombrie 2012
Ne strangem doar 5 muntomani: Io, Zoli, Hilde, Dana L, Otilia. Mergem doar cu masina lui Zoli la Gura Zlata. Cabana este cat se poate de ok, doamna ne asteapta cu camerele incalzite (de fapt, lasam juma de ora usa deschisa ca sa putem vietui). Fetele se culca devreme, Io si Zoli stam la un vin, slana si povesti.Sambata, 06 octombrie 2012
Plecam destul de devreme, stim ca e un traseu lung.
Dupa ore bune de mers prin padure, ajunsi in gol alpin, altfel ne simtim.
La refugiul Zanoaga facem o pauza lunga, mancam, ne odihnim.
Ultima sursa de apa pana vom ajunge in caldarea Bucurei este un mic izvor aflat pe un etaj deasupra Zanoagei.
Parem sa ne indreptam catre varful Ascutit si muchia Slaveiului. Doar iluzie optica, imediat vom vira usor la stanga, pentru Judele.
Cu varful Retezat in cap.
Apare in vizor si mult ravnitul Jude.
O privire inapoi.
Urcam pe Judele (fara Dana), pentru a face rost de dovada ca am fost acolo.
Sub noi, caldarea Bucurei, cu salba sa de lacuri, strajuite de maretia Pelegii.
Zoli, Judele, Retezat, in aceeasi poza. Ce combinatie! O fotografie istorica!
Coboram spre Bucura, unde vom ajunge inca pelumina. Pana la refugiu, va trebui sa folosim si frontalele, pentru ca noaptea isi intra rapid in drepturi.
Din fericire, refugiul nu este arhiplin, sunt doar un grup de salvamontisti din cluj si 2 studenti straini, incantati de muntii nostri. Venisera pentru o luna la noi in tara, umblasera "de nebuni" prin Fagaras, Bucegi, Retezat. A doua zi plecau devreme ca sa ajunga in Parang.
Duminica, 07 octombrie 2012
Dupa o odihna placuta, ne trezim cu pofta de hoinarit. Nu si Hilde sau Dana, care mai lenevesc.Poza de grup cu lacul si cu varful Judele.
Lacul Bucura, cel mai mare lac glaciar de la noi din tara.
Se află în căldarea Bucura, sub Vârful Peleaga și Șaua Bucurei, fiind orientat în direcția nord - sud, la altitudinea de 2040 m. Suprafata lacului este de 8,90 ha, lungimea de 550 m și lățimea medie de 160 m, perimetrul de circa 1390 m. Lățimea maximă este de 225 m, iar volumul estimat este de 625.000 m³. Adâncimea maximă a apei lacului este de 15,5 m, în dreptul intrării Izvorului Pelegii în lac. Lacul este alimentat de 5 izvoare principale. Apa lacului deversează printr-un singur emisar ce o trimite spre Lacul Lia, cu un debit de aproximativ 250 l pe secundă. Populația piscicolă este autohtonă, în lac nefăcându-se populări artificiale.(sursa: Wikipedia)
Varful Bucura ne asteapta.
Peleaga, cu coltii ei; in departare, Varful Mare.
Poza de grup de pe vf. Bucura.
Poze inspre rezervatia stiintifica. Frumusetea Retezatului iti taie rasuflarea, in orice directie ai privi, peisajele sunt la fel de captivante.
Coboram spre saua Retezatului, trecand si printr-un loc avertizat cu "PERICOL". Nu-i chiar asa inspaimantator, dar necesita atentie.
Saua Retezat, loc de intalnire pentru mai multe trasee.
Langa, un loc de belvedere extraordinar, de unde mai facem o serie de poze.
Ultimul urcus serios de azi, cel spre Retezat.
Coborarea spre Lolaia, deloc lejera. E nevoie de multa atentie.
In final, ajungem in valea care ne va duce catre Rausor, mai jos de lacul Stevia.
Fata de ce am infruntat in ultimele 2 zile, aici e plimbare.
Ajunsi in Rausor, Dana ne salveaza (fara voia ei) de la un dezastru. Se plange de oboseala, incat io si Zoli luam o decizie excelenta. Fetele vor sta in Rausor cu bagajele, iar noi o luam la picior spre Gura Zlata. Calculam ca vom face lejer drumul in vreo 2 ore. Cam atat mai era si pana la venirea serii (era ora 17).
Descalt bocanci si iau adidasii, lasam tot ce e de prisos in rucsac.
Pe drum, cand suntem sus pe Prelucele, incep problemele: plecaseram fara frontale, iar intunericul se apropia. In plus, Zoli se destainuie: trackul de revenire il facuse el pe gEarth. Se va dovedi o problema, pentru ca ne afundam intr-o padure batrana si intunecoasa. Pe google Earth Zoli zarise acolo poieni si carari, ghiocei si pasarele. Ma agat in coborare de un arbore, care incepe imediat sa paraie si se prabuseste langa mine. Alergam, mergem grabit, nu stam nicio clipa. In final, ajungem la o albie de parau, apoi la apa Zlatei. Nu avem poteci pe marginea ei, trecem apa de cateva ori, intram si prin rezervatie, fortati de imprejurari. Disperarea trece abia cand ajungem la poarta unui drum de acces catre Gemenele, loc in care reintram pe traseul de sambata dimineata.
Ajungem la Gura Zlata dupa exact 2 ore de la plecarea din Rausor.
Ne felicitam pentru izbanda, ne bucuram ca n-am venit pe ineditul traseu cu bagaje si cu fetele.
Etichete:
Gura Zlata,
lacul Bucura,
lacul Zanoaga,
muntii Retezat,
varful Judele,
varful Retezat
Abonați-vă la:
Postări (Atom)