2012_10_06 Retezat

Pe scurt..

Un week-end care se anunta super din punct de vedere meteorologic. Nu putem rata ocazia sa facem o tura de Retezat cu elemente inedite pentru mine sau Zoli.
Vom innopta vineri seara la cabana Gura Zlata, sambata vom urca spre creasta pe ce mai lunga "poarta" spre inima Retezatului, vom trece pe la lacul Zanoaga, apoi varful Judele si vom cobori in caldarea Bucurei,unde speram ca vom gasi loc in refugiu. Duminica urcam din nou pe creasta, pe langa varfurile Bucura II si I, vom urca varful Retezat si vom cobori pe muchia Lolaia, apoi spre lacul Stevia si vom merge la Rausor pentru o ciorba buna. Pe seara, vom merge din Rausor spre Gura Zlata pentru a recupera masina.

Vineri, 05 octombrie 2012

Ne strangem doar 5 muntomani: Io, Zoli, Hilde, Dana L, Otilia. Mergem doar cu masina lui Zoli la Gura Zlata. Cabana este cat se poate de ok, doamna ne asteapta cu camerele incalzite (de fapt, lasam juma de ora usa deschisa ca sa putem vietui). Fetele se culca devreme, Io si Zoli stam la un vin, slana si povesti.

Sambata, 06 octombrie 2012

Plecam destul de devreme, stim ca e un traseu lung.

 Dupa ore bune de mers prin padure, ajunsi in gol alpin, altfel ne simtim.

La refugiul Zanoaga facem o pauza lunga, mancam, ne odihnim.

Ultima sursa de apa pana vom ajunge in caldarea Bucurei este un mic izvor aflat pe un etaj deasupra Zanoagei.

Parem sa ne indreptam catre varful Ascutit si muchia Slaveiului. Doar iluzie optica, imediat vom vira usor la stanga, pentru Judele.

Cu varful Retezat in cap.

Apare in vizor si mult ravnitul Jude.

O privire inapoi.

Urcam pe Judele (fara Dana), pentru a face rost de dovada ca am fost acolo.
Sub noi, caldarea Bucurei, cu salba sa de lacuri, strajuite de maretia Pelegii.

Zoli, Judele, Retezat, in aceeasi poza. Ce combinatie! O fotografie istorica!

Coboram spre Bucura, unde vom ajunge inca pelumina. Pana la refugiu, va trebui sa folosim si frontalele, pentru ca noaptea isi intra rapid in drepturi.
Din fericire, refugiul nu este arhiplin, sunt doar un grup de salvamontisti din cluj si 2 studenti straini, incantati de muntii nostri. Venisera pentru o luna la noi in tara, umblasera "de nebuni" prin Fagaras, Bucegi, Retezat. A doua zi plecau devreme ca sa ajunga in Parang.

Duminica, 07 octombrie 2012

Dupa o odihna placuta, ne trezim cu pofta de hoinarit. Nu si Hilde sau Dana, care mai lenevesc.

 Poza de grup cu lacul si cu varful Judele.

Lacul Bucura, cel mai mare lac glaciar de la noi din tara.

Se află în căldarea Bucura, sub Vârful Peleaga și Șaua Bucurei, fiind orientat în direcția nord - sud, la altitudinea de 2040 m. Suprafata lacului este de 8,90 ha, lungimea de 550 m și lățimea medie de 160 m, perimetrul de circa 1390 m. Lățimea maximă este de 225 m, iar volumul estimat este de 625.000 m³. Adâncimea maximă a apei lacului este de 15,5 m, în dreptul intrării Izvorului Pelegii în lac. Lacul este alimentat de 5 izvoare principale. Apa lacului deversează printr-un singur emisar ce o trimite spre Lacul Lia, cu un debit de aproximativ 250 l pe secundă. Populația piscicolă este autohtonă, în lac nefăcându-se populări artificiale.

(sursa: Wikipedia)

Varful Bucura ne asteapta.

Peleaga, cu coltii ei; in departare, Varful Mare.

Poza de grup de pe vf. Bucura.

Poze inspre rezervatia stiintifica. Frumusetea Retezatului iti taie rasuflarea, in orice directie ai privi, peisajele sunt la fel de captivante.

Coboram spre saua Retezatului, trecand si printr-un loc avertizat cu "PERICOL". Nu-i chiar asa inspaimantator, dar necesita atentie.

Saua Retezat, loc de intalnire pentru mai multe trasee.
Langa, un loc de belvedere extraordinar, de unde mai facem o serie de poze.

Ultimul urcus serios de azi, cel spre Retezat.

Coborarea spre Lolaia, deloc lejera. E nevoie de multa atentie.

 In final, ajungem in valea care ne va duce catre Rausor, mai jos de lacul Stevia.
Fata de ce am infruntat in ultimele 2 zile, aici e plimbare.

Ajunsi in Rausor, Dana ne salveaza (fara voia ei) de la un dezastru. Se plange de oboseala, incat io si Zoli luam o decizie excelenta. Fetele vor sta in Rausor cu bagajele, iar noi o luam la picior spre Gura Zlata. Calculam ca vom face lejer drumul in vreo 2 ore. Cam atat mai era si pana la venirea serii (era ora 17).
Descalt bocanci si iau adidasii, lasam tot ce e de prisos in rucsac.
Pe drum, cand suntem sus pe Prelucele, incep problemele: plecaseram fara frontale, iar intunericul se apropia. In plus, Zoli se destainuie: trackul de revenire il facuse el pe gEarth. Se va dovedi o problema, pentru ca ne afundam intr-o padure batrana si intunecoasa. Pe google Earth Zoli zarise acolo poieni si carari, ghiocei si pasarele. Ma agat in coborare de un arbore, care incepe imediat sa paraie si se prabuseste langa mine. Alergam, mergem grabit, nu stam nicio clipa. In final, ajungem la o albie de parau, apoi la apa Zlatei. Nu avem poteci pe marginea ei, trecem apa de cateva ori, intram si prin rezervatie, fortati de imprejurari. Disperarea trece abia cand ajungem la poarta unui drum de acces catre Gemenele, loc in care reintram pe traseul de sambata dimineata.
Ajungem la Gura Zlata dupa exact 2 ore de la plecarea din Rausor.
Ne felicitam pentru izbanda, ne bucuram ca n-am venit pe ineditul traseu cu bagaje si cu fetele.